Oare de ce mi-este atât de teamă să-mi las actualul loc de muncă
și să-mi caut unul nou?
Oamenii sunt temători când vine vorba ca ei să renunțe la joburile lor
Răspunsul cel mai des întâlnit - Oamenii sunt temători când vine vorba ca ei să renunțe la joburile lor, acest lucru întâmplându-se chiar și-atunci când ei au în mâini o nouă ofertă de colaborare, asta deoarece întreaga lor identitate și valoare au fost strâns legate de jobul avut până atunci.
Eu însămi având de ceva timp astfel de persoane lângă mine și adăugând și experiențele mele anterior trăite, am reușit să identific, să pun cap la cap câteva motive pentru care oamenii se pot simți astfel, atunci când ei au în minte să obțină un nou loc de muncă, să se mute pe o nouă activitate profesională. Le voi nota în cele ce urmează, dar sunt sigură că lista ar mai putea continua (nebucurându-mă deloc să admit asta):
• Tu, cel/cea care nu poate renunța la jobul actual, consideri că tu ești însăși activitatea desfășurată de tine, la locul tău de muncă
Să te muți la un alt job poate da sentimentul că-ți schimbi ceva în identitatea ta, lucru care poate fi neliniștitor. Dar gândește-te la asta: jobul este ceea ce faci, nu ceea ce ești. Este o mare diferență.
• Tu, cel/cea care nu poate renunța la jobul actual, ești speriat/-ă la gândul de a-ți lăsa angajatorul actual cu toate task-urile, responsabilitățile pe care le ai tu acolo, în companie. Poate interveni aici și-ntrebarea: "Oare ce vor spune despre mine daca voi face una ca asta, acum?"
Personal, militez constant pentru devotament, loialitate dar aici, indicat ar fi să te preocupe mai mult bunăstarea ta (în toate sensurile cuvântului), interesele tale, creșterea ta în carieră, aș adăuga.
• Tu, cel/cea care nu poate renunța la jobul actual, ești îngrijorat/-ă că poate noul loc de muncă nu îți va plăcea.
Necunoscutul poate speria. Este absolut normal. Însă fă-ți documentarea, participă la discuțiile informaționale cu angajatorii, întreabă orice curiozitate ai avea și află din timp ce te-ar aștepta, chiar dinainte de a "bate palma" cu un nou angajator.
• Tu, cel/cea care nu poate renunța la jobul actual, ești convins/-ă că nu ești "făcut/-ă" pentru o altă muncă, pentru o altă activitate decât cea (sau acea una singură) pe care ai făcut-o până acum.
Îndoiala de sine poate fi paralizantă, dar adevărata plictiseală, sentimentul de a nu mai fi provocat/-ă sunt și mai rele. Încearcă acel nou, dacă te tot gândești la el și știi că ar fi spre binele tău. Ești mai capabil/-ă decat îți imaginezi.
• Tu, cel/cea care nu poate renunța la jobul actual, ești influențat/-ă în mod continuu de cei din jurul tău.
Poate chiar și de cei mai apropiați ție. Intențiile acestora nu sunt rele, sunt sigură, însă cele transmise de cei de lângă noi uneori chiar pot împinge la îndoială sau, mai rău, pot opri, mai ales acolo unde persoana în dubii este, prin natura sa, orientată tot timpul spre a asculta "ceea ce au de spus ceilalți".
Părinții, de exemplu, au cele mai mari temeri privind stabilitatea la locul de muncă, nu înțeleg tot timpul schimbările pieței locurilor de muncă, necesitățile noastre ca profesioniști, setea noastră intelectuală sau creșterile financiare la care știm că putem ajunge, că avem dreptul, prin munca depusă.
Nu lăsa influențele s-ajungă la tine, ele vin din partea unor oameni care da, pot ține la tine, îți doresc binele fără doar și poate, dar care nu trăiesc în mediul tău, nu au luat contact cu oamenii cu care tu ai luat contact, nu au trăit vremurile sau experiențele pe care tu da, le-ai trăit. Doar tu te înțelegi cel mai bine. Și-n plus, trăiești pentru tine, înainte de orice și oricine altceva.
• Tu, cel/cea care nu poate renunța la jobul actual, detești ideea de a fi cel/cea nou/nouă într-o echipă deja legată. Uneori, chiar singurul new joiner (se-ntâmplă să fii ultimul sosit în onboarding-ul organizat de noul angajator, dar nu este nimic anormal). Și-atunci, îți spui, poate, că te simți prea confortabil la actual tău loc de muncă, în rutina ta, în ritmul tău, pentru a mai trece, de la căpat, printr-o asemenea etapă.
De-nțeles. Dar împinge-te cumva să ieși din "bula" ta, din zona ta de confort deja prea puternic sedimentată și pune-te în situații în care să cunoști oameni noi, să iei contact cu oportunități noi, să treci prin experiențe noi căci toate acestea nu vor fi altceva decât noi modalități de a-ți provoca sinele.
Și cred că și alte motive ar mai putea apărea aici...
Oricâte ar fi, ele sunt normale, apar, da, așa este, însă nu trebuie să le permitem să devină, cum spuneam mai sus, de-a dreptul paralizante în momentele în care ne gândim, intenționăm să facem o schimbare în viața noastră profesională.
Sfatul meu cu sinceritate - mergi înspre acel lucru nou chiar dacă ești temător/temătoare la început, iar incertitudinea noului drum te sperie. Niciodată nu știm ce oportunități bune ne pot aștepta undeva, acolo, bine puse deoparte :-) și-n final, facem totul pentru bunăstarea noastră, pentru evoluția noastră.