Egalitatea de gen in educația din România -

Egalitatea de gen in educația din România

O perspectiva personală

 

Educația este prin esența un drept fundamental al omului și al fiecărui copil, este pilonul capacității fetelor și femeilor la nivel social, cultural și profesional.

Despre mine: Predau de opt ani. In sectorul privat din Germania. Și in fiecare luna, fără exagerare, primesc tot felul de întrebări legate de țara de origine, vârsta, viața personală. Ar fi curioasa sa aflu dacă ceilalți colegi, bărbați și tot străini aici in Germania, ca mine, sunt la fel de chestionați de studentii noi. Viața privată rămâne privată. Însă ma exasperează când sunt întrebata dacă am copii. Ca și cum având copii îmi oferă mai multă credibilitate ca profesoara care nu are 50 de ani sau nu este cetățean german. De aceea consider că prin conceperea acestui material pot să ofer o perspectivă mai personală din prisma mea de profesoara imigrantă într-o țară care este foarte învechită în multe aspecte ale educației. Și Germania suferă mult, însă nu tacit, din cauza acestei chestiuni „spinoase”.

După părerea mea, o etapă crucială a schimbării o constă sensibilizarea cadrelor didactice a propos de discordanța între structura patriarhală a societății, noua ordine socială, șomajului și sărăciei feminizate etc. Nu știu câte râuri de cerneală, metaforic vorbind, trebuie să curgă pentru ca vântul schimbării să sufle și în această direcție. Scopul meu este să analizez cadrul situației curente, în speranța că lectura cuvintelor mele îi va ajuta și pe alții să devină interesați de ceea ce (nu) se întâmplă în școli și alte instituții educaționale.


Proiectele UE referitoare la egalitatea de gen Perspectiva de gen va beneficia de bugete speciale din partea Uniunii Europene. Conducătorii Europei nu sunt mulțumiți de cum se prezintă egalitatea de gen în acest moment. Și pe bună dreptate. Inclusiv planurile de redresare și reziliență vor trebui să conțină în amănunt proiecte care privesc egalitatea dintre sexe.

UE și-a asumat un angajament de lungă durată față de egalitatea de gen. Eforturile depuse pentru integrarea perspectivei de gen, cu alte cuvinte pentru promovarea sistematică și activă a egalității de gen în elaborarea de politici și în cheltuirea bugetului UE, au fost limitate. Potrivit unui raport publicat de Curtea de Conturi Europeană, lipsesc în continuare condiții prealabile necesare pentru o astfel de abordare. Lupta de abia începe…

Egalitatea de gen este una dintre valorile fundamentale consacrate în tratatele UE. Indicele egalității de gen al UE pentru 2020, compilat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), arată că statele membre au obținut, în medie, un punctaj de 67,9 din 100. Totuși, situația variază semnificativ între statele membre. Am mai lecturat și fragmente din „Raportul referitor la capacitarea fetelor prin educație în Uniunea Europeană”, din 23 Iunie 2015, cât și o bună parte a unei lucrări apărute în Republica Moldova, intitulată „Educație pentru echitate de gen și șanse egale. Auxiliar didactic pentru profesori și elevi”, de Loretta Handrabura și Viorica Goraș-Postică.

Nu a fost suficient să mă declar cât de cât edificată, prin urmare am consultat și aspecte din „Convenția asupra drepturilor politice ale femeii din 1952” și „Declarația privind eliminarea discriminării față de femei” din 1967. Am simțit nevoia acută de documentație, pentru că recunosc, nu eram deloc informată la modul concret despre situațiile foarte severe perpetuate și prin, dar nu numai, anumite valori socio-culturale vehiculate intens.

În ciuda acestei informări ale mele pe „fast forward”, am senzația că persist într-o necunoștință de cauză destul de profundă, ceea ce mă împiedică să pătrund cu adevărat rădăcinile adânci ale situației curente. Propunerea de rezoluție a Parlamentului European referitoare la capacitatea fetelor prin educație in Uniunea Europeană menționează, printre multe altele, următoarele aspecte: -Conventia Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare fata de femei din 1979

-Rezoluția din Martie 2013 legată de eliminarea stereotipurilor de gen din UE M-am decis să urmăresc cum se schimbă valențele în vremurile așa-zis post-Covid, pentru că pandemia a cauzat un haos evident în toate structurile educaționale, în speță cele care nu erau bine definite de mai demult.

Dezvolt mai departe câteva perspective și idei personale, așa cum le-am preluat și răstălmăcit pentru înțelegerea proprie, abordând educația ca și concept și ca valoare. Educația este prin esența un drept fundamental al omului și al fiecărui copil, este pilonul capacității fetelor și femeilor la nivel social, cultural și profesional. Educația previne violența împotriva femeilor și fetelor.

Știm și suntem de acord că tot ea are puterea de a transforma o societate, însă reducerile bugetului acesteia adâncesc inegalitatea de gen, accentuându-se preferința tradițională pentru educația băieților. Trist, dar adevărat…

Stereotipurile de gen perpetuate chiar de familie sau de apropiați se reflectă și în piața muncii, unde din păcate femeile continuă să se lupte cu o segregare a sectoarelor, nivelul de remunerare diferit față de sectoarele considerate tradițional “feminine”. Transformarea acestor relații de gen în România este lentă și de multe ori se luptă cu rezistența instituțiilor care ajută la socializarea indivizilor.

Ca iubitoare de istorie, și mai târziu profesoară de istorie Medievală, am studiat în suficient detaliu cultura populară și folclorul, basmele, operele literare, ca să pot afirma că modelele de gen sunt aproape exclusiv patriarhale, dominația masculină “strălucind” prin rolurile de stăpânii lumii, al controlului și eticii dreptății, iar femeile au constituit baza solidă a “majorității tăcute”, invizibile în viața publică și dedicate eticii îngrijirii.

De multe ori am citit despre basmele noastre tradiționale că favorizează modelul de putere masculin și că femeile nu ar deține decât rolul de domnițe neajutorate, care devin de fapt o “situație de rezolvat” pentru eroii noștri de sex masculin.

Ce ne învață basmele în vremuri moderne? De fapt, după părerea mea, dacă folclorul este citit fără prejudecăți, el oferă modele atemporale de comportament social. Consider ca aceste mici “injurii”, foarte general spus, aduse basmelor românești sunt complet scoase din contextul potrivit. Nu putem condamna ceva atemporal sau compara cu valurile de etică ce vin și pleacă. Cu toate acestea, trebuie sa fiu francă și sa menționez că în vremurile moderne, odată cu discuțiile ample despre statutul femeii, multe din povestirile noastre clasice și tradiționale sunt destul de misogine. Dar nu doar ale noastre. Nu vreau să arunc cu pietre în folclorul național pe nedrept. În alte culturi, situația este și mai amară, iar extremele comportamentale nu au întârziat să apară, vezi nou-fondata „cancel culture”.

Tipologiile “imaginii femeii” din literatura română sunt variate, redau personaje de basm, țărănci, boieroaice, regine, care prefigurează invariabil modele de viață.

La o privire mai atentă, această tipologie este anacronică și foarte depășită, putând duce la perpetuarea stereotipurilor despre inferioritatea feminină.

Înseamnă să procedăm ca americanii și să aplicăm „cancel culture”? Nici vorbă. Însă ține mult de adulți, părinți, profesori să explice clar diferențele temporale și conjunctura actuală. Prin urmare, pot afirma cu tărie că profesorii - și aici mă includ - preiau rolul de agenți ai schimbării sociale, mentori și formatori de minți prin atitudinea lor și modelele pedagogice- ei sunt indubitabil o piesă esențială în promovarea egalității de gen, a înțelegerii și respectului reciproc.

Basmul din copilărie care aparent prezintă un personaj ambiguu? Despre „Ileana Sâmziana” Înainte să trageți concluzii puțin pripite, aș vrea să citiți basmul fără prejudecăți dar și fără presiunea timpurilor actuale. În esență, este vorba despre o fată care se deghizează în băiat pentru a putea duce la bun sfârșit o serie de munci în stilul celor făcute de Hercule. Finalul este frumos, plin de dragoste dar și surprinzător: din cauza unui blestem fata este transformată în băiat și se căsătorește cu Ileana Sâmziana. Vi se pare că ați citit o poveste din 2021, nu-i așa? Așa e.

Analizând aspectele de gen, intriga este nedreaptă: ca să câștige, fetei i se schimbă sexul, literalmente. Victoria și premiul suprem, Ileana, pot fi revendicate doar în calitate de bărbat. Însă, în forul ei intim, fata cea mică rămâne ea însăși. Ceea ce primește darul transformării este corpul, nu natura spirituală. Practic, vorbim despre o poveste de dragoste ultra-modernă, cu aspecte care ne dau de gândit. Eu sunt pentru pastrarea contextului temporal și cultural. Și sunt și pentru analize proaspete ale unor puncte de reper mereu valabile. Vă las pe voi să decideți cum interpretați acest basm. M-aș bucura să vă aflu părerea.

Care este contribuția profesorilor și ce acțiuni pot întreprinde? Ca un ultim punct, îi aduc în prim-plan pe profesorii din școală, ce au contact mai strâns cu părinții și au capacitatea să le ridice nivelul acestora de conștientizare cu privire la potențialul copiilor și la egalitatea de gen.

Ei trebuie să ajute fetele și mai ales, băieții, să devină persoane conștiente, echilibrate, cu empatie. Odată ce aceste trăsături se cimentează, există speranța ca agresiunea, intimidarea și discriminarea se vor diminua.

Profesorii au responsabilitatea, de care trebuie să fie conștienți, de a promova optim egalitatea de gen.

Această responsabilitate nu se limitează doar la relația cu elevii, ci și la cea cu proprii colegi din toate sistemele de învățământ. E nevoie de efort comun pentru a implementa o schimbare foarte necesară.

Ei mai pot colabora, de exemplu, cu organizații și agenții externe, pentru a fi bine instruiți și pentru a evidenția nevoia fetelor de modele pozitive, atât feminine cât și masculine, cu care să se identifice, fără să se teamă de ambiguitatea pe motive de gen.

Bibliografie 1. „Raportul referitor la capacitarea fetelor prin educație în Uniunea Europeană” 2. „Educație pentru echitate de gen și șanse egale. Auxiliar didactic pentru profesori și elevi”, de Loretta Handrabura și Viorica Goraș-Postică. 3. „Convenția asupra drepturilor politice ale femeii” din 1952 4. „Declarația privind eliminarea discriminării față de femei” din 1967.



Miriam Mircea
PR and languages pro
Fort Knox PR founder