Mă ocup de angajări, la o mică firmă. S-au depus mult iubitele CV-uri, de la mai multe persoane. Una mi-a rămas în minte. Doamna respectivă, venise la interviu cu temele făcute exemplar.Totul a început în momentul în care, după ce m-am uitat pe CV la nume, l-am pus deoparte. Reacția doamnei a fost de stupoare. A început un dialog care nu avea nici o legătură cu locul de muncă. A durat 10 minute. Vizibil agitată, doamna m-a întrebat de ce nu mă interesează că a absolvit două facultăți. Politicos i-am răspuns că mă interesează cu cine voi lucra. În secunda următoare, a răbufnit. A făcut un scandal enorm, iar după 15 minute de lamentări, a ieșit trântind ușa. A doua situație de data aceasta în postura angajatului.
Lucrez la o firmă unde și-ar dori mulți să aibă un post, fără să exagerez. Locul unde dimineața îți începi ziua fără frustrări. Fiecare își cunoaște fișa postului, fiecare lucrează și altceva în afară de ceea ce îi este atribuit. Dar nu oricum. O face de bună voie, din respect pentru colegi, din dorința de a se face util. Fiecare greșim, pentru că muncim. Dar greșeala nu se transformă într-o calamitate. Din contră, se îndreaptă cu puțin ajutor. Patronul acestei firme, a investit în el, în oameni, a învățat să fie un adevărat leader. Nu iese în evidență niciodată. Și da, el a angajat omul nu hârtia. A văzut dincolo de acel CV.
NU contest necesitatea unui CV. Însă contest baza care se pune pe acest aspect. Asta trebuie să învățăm. Când vom începe să facem acest lucru, vom deveni mai eficienți calitativ.