Cât de important este business coaching-ul
pentru a deveni un bun leader?
- interviu cu Alexandru Andone
Din punct de vedere personal, provocările sunt în a găsi un echilibru sănătos între rolurile de profesionist, soț, tată dar și de a-mi face timp pentru mine, pentru pasiunile mele și pentru dezvoltarea mea personală care e o nevoie constantă.
Alexandru Andone este Infrastructure Director la compania Cegeka si Business Coach. Are peste 15 ani de experiență în leadership în domeniul IT și este un promotor al servant leadership. Prin coaching reușește să ajute oamenii să se autodepășească și să își exploreze potențialul maxim.
Am venit către Alex cu o provocare, și anume să ne povestească deschis despre cum a gestionat situația pandemică și post-pandemică dar și despre rolul coachingului și modul în care se raportează la oameni.
Povestește-ne despre modul cum ai reușit să gestionezi toată situația pandemică, respectiv post-pandemică din poziția ta de Director de Infrastructură.
Aveam biroul în mijlocul etajului, înconjurat de aproximativ 300 de oameni. Ușa era mai mereu deschisă și fiecare intra pentru o discuție, o decizie, o întrebare sau pur și simplu pentru o cafea. Odată intrat în birou simțeam pulsul echipei, undeva în stomac iar zumzetul de pe etaj îmi prevestea dacă urma să fie o zi mai lungă sau dimpotrivă o zi ușoară. Simțeam mai degrabă decât observam, dacă erau tensiuni, dacă cineva era relaxat ori iritat sau poate obosit. Vedeam echipa ca pe un organism viu la care eram conectat în permanență atât la nivel macro cât și la nivel individual. Pandemia a schimbat regulile jocului.
Într-o dimineață de Martie, m-am trezit la biroul de acasă, situat în dormitorul care urma să devină camera copilului. În camera de lângă, plângea băiețelul meu de doar 6 luni iar soția mea se căznea să îl liniștească. Nu știam cât va dura pandemia, cum va evolua businessul și simțeam că toate reperele se topeau în nesiguranță. Cum să traduc nesiguranța aceasta în ceva concret și palpabil, astfel încât să pot să motivez echipa, să le ofer o perspectivă ? Care sunt oportunitățile aici ? Cum pot să mențin rezultatele ? Ce resurse am, astfel încât să continui să conduc cel puțin la fel de eficient precum am făcut-o până acum ? Cum pot fi alături de oameni de la distanță ? Cam astea erau întrebările care mă frământau la vremea respectivă.
N-am fost niciodată mai mândru și mai recunoscător pentru echipa pe care o aveam. Nu numai că lucrurile au continuat dar sentimentul că suntem toți în aceeeași barcă, ne-a dat parcă energie să depășim noile provocări și să fim încă și mai performanți. Am realizat atunci că sunt puține merite pe care pot să mi le asum pentru această continuitate, poate doar că am recrutat oameni buni. Cu siguranță oamenii au fost cei care au ținut barca plutind în vremurile tulburi. Totuși mai era ceva fără de care nu am fi avut aceeași reziliență la nivel de echipă : structura si cultura. Tot cadrul prin care se rezolvau probleme, prin care oamenii își exprimau ofurile, prin care se adresau subiecte importante, a rămas funcțional. Și n-a fost niciodată mai mare nevoie de el. În toată ceața contextului, există totuși claritate legat de ce trebuie făcut, cine poate ajuta și cum se ajunge la persoana respectivă. Cât despre cultură, valorile au rămas aceleași. Respectul, buna cooperare, responsabilitatea au rămas și s-au facut și mai mult resimțite în contextul în care apropierea fizică a dispărut. De aici am primit multe raspunsuri referitoare la ce aveam să fac în continuare, indiferent cât ar mai fi durat pandemia : să ma asigur că oameni buni lucrează într-o cultură sănătoasă care să îi motiveze și că acești oameni au la îndemână un cadru care să le permită să performeze. Am realizat atunci că asta făceam și atunci când mergeam la birou și că de fapt, pandemia nu a schimbat ceea ce trebuie facut ci doar modul în care se face.
Povestește-ne despre cea mai nouă provocare a ta, coachingul. Ce beneficii au venit odată cu terminarea școlii de coaching ?
Acum câțiva ani circula un studiu facut de Google care spunea că principala caracteristică a leaderilor de succès este faptul că sunt buni coach. Asta a încurajat companiile să adere la o cultură de coaching iar awarenessul împreună cu cererea pentru coaching au devenit tot mai mari.
Eu am facut mult coaching care mi-a schimbat viața în bine, atât professional cât și personal și mi-am dorit să pot face și eu pentru ceilalți ceea ce au făcut coach-ii mei pentru mine. Așadar am căutat să învăț cum să fiu un bun coach astfel să pot da înapoi din tot ceea ce am primit. Stilul meu personal este mult în zona de servant leadership și am găsit că abordarea de coaching merge mână în mână cu acest stil astfel încât l-am adoptat în munca de zi cu zi. Totul a culminat cu o certificare care îmi permite să ajut și alți profesioniști să își găsească răspunsuri și soluții, analizând perspective diferite.
Coachingul m-a învățat să ascult la un nivel mai profund și să conștientizez că fiecare om are frici, temeri și limite peste care poate trece doar cu ajutor. Business-urile sunt conduse tot de oameni care au aceste provocări astfel încât ajutând omul, ajut indirect și businessul din spatele său. Și așa am conștientizat valoarea pe care o aduce coachingul, dincolo de efectul personal.
Cât de mult contează pentru tine feedbackul primit și care au fost cele mai mari provocări ale tale atât din poziția de leader cât și din poziția de „omul Alexandru Andone”?
Pentru mine e foarte important feedbackul pentru că mă ajută să înțeleg așteptările celorlalți și îmi oferă și un reper extern după care să mă ghidez în ceea ce fac. Motivația mea este puternic intrinsecă în general, însa nimic din ce fac, nu aș putea să fac de unul singur. Așadar imi place să ascult. Ascult cu curiozitate și atenție pentru că asta îmi dă o bună idee despre care sunt motivațiile, nevoile, aspirațiile persoanei din fața mea. Și am nevoie să văd cum pot să aduc valoare pentru această persoană din fața mea astfel încât să putem colabora și construi împreună.
Provocările principale în zona de leadership vin în ultimul timp din viteza cu care se întâmplă schimbările. Suntem într-o perioadă în care lucrurile evoluează cu o viteza amețitoare și mai mult, într-un domeniu care conduce piața în aceste schimbări. Eu îmbrățișez schimbarea pentru că am realizat că toate lucrurile bune din viața mea s-au întâmplat în urma unor schimbări de care eram inițial îngrozit. Mai târziu am fost recunoscător pentru ele. Provocarea în leadership este gestionarea acestor schimbări care se întâmplă tot mai des și pentru care e important să nu sărim peste etape. E nevoie ca toată organizația să înțeleagă de ce și cum se schimbă lucrurile, care sunt beneficiile și ce oportunități apar in schimbări, astfel încât toată lumea să adere și să participe la schimbare.
Din punct de vedere personal, provocările sunt în a găsi un echilibru sănătos între rolurile de profesionist, soț, tată dar și de a-mi face timp pentru mine, pentru pasiunile mele și pentru dezvoltarea mea personală care e o nevoie constantă. Aici mă concentrez mai mult pe calitate. Învăț să fiu atent la nevoile mele și ale celorlalti astfel încât în puținul timp petrecut cu cineva sau într-o anumită activitate, să fiu 100% prezent. A, și să fiu recunoscător pentru ce și cât am, pentru că asta mă face fericit. La fel cum și nevoia de a face mai mult, de a fi mai mult, mă face să mă dezvolt și să cresc. După mine, cele două nu sunt antagonice ci merg mână în mână.
Interviu cu Alexandru Andone
Infrastructure Director la Cegeka Romania și Business Coach.