Astăzi lumea s-a schimbat
dar istoria
va rămâne aceeași...
Un popor care nu îşi cunoaşte istoria este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii, istoria îşi va bate joc mereu de cei care nu o cunosc, spunea Nicolae Iorga.
Astăzi aș vrea să vorbim despre oameni cu valori, urmași ai unor mari personalități. Despre experiențe memorabile. Acest subiect este deosebit de interesant și important, deoarece ne oferă o perspectivă asupra modului în care valorile și ideile marilor personalități pot fi transmise și continuate în timp.
Despre Traian Lalescu (1882-1929), cunoaștem că a fost un important matematician român, cu contribuții semnificative în teoria funcțiilor analitice și teoria numerelor. În anul 1912, Lalescu a fost numit profesor de matematică la Școala Politehnică din Timișoara, care a devenit mai târziu UPT. El a predat cursuri de analiză matematică, teoria funcțiilor, teoria numerelor și mecanică, și a fost cunoscut pentru metodele sale de predare inovatoare. De asemenea, Lalescu a contribuit la dezvoltarea activității de cercetare la UPT, conducând proiecte de cercetare și lucrând împreună cu alți colegi la dezvoltarea unor noi tehnologii. În plus, Lalescu a avut un rol important în stabilirea unor legături internaționale între UPT și alte universități de prestigiu din Europa, ceea ce a contribuit la creșterea prestigiului și a impactului internațional al universității.
Este foarte interesant să ai ocazia să cunoști un urmaș al lui Traian Lalescu și să discuți cu el. Pentru mine, acest lucru, a fost o experiență memorabilă, mai ales având în vedere importanța și contribuțiile semnificative ale lui Traian Lalescu în matematică și la Universitatea Politehnica din Timișoara. Țin să precizez că acest interviu este primul și singurul interviu de până acum, realizat cu Traian Lalescu - nepotul marelui profesor.
După cum spuneam, în anul 2020 am avut plăcerea să îl cunosc pe Dl. Traian Lalescu - nepotul marelui profesor, născut la Cornea în 1954, fiind al 3-lea copil, al familiei. Acesta a urmat liceul "Traian Lalescu" din Mehadia (azi Nicolae Stoica de Hațeg) și Facultatea de Știinte Economice la București și Timișoara, pe care a absolvit-o în 1979 și locuiește în prezent peste ocean în Penssylvania. În America, a avut diverse joburi de-a lungul anilor, ultimul a fost poziția de Budget Analyst la Primăria din oraș timp de 14 ani. Dl. Traian Lalescu este o punte de legătură spre trecutul învățământului bănătean.
Astăzi ne povestește cu bucurie câteva cuvinte despre primul Rector al Universității Politehnica Timișoara, Traian Lalescu.
Domnule TL, sunteți nepotul primului rector al Școlii Politehnice din Timișoara, o personalitate proeminentă a școlii matematice românești cu enorme contribuții în multiple domenii ale matematicii pure și aplicate, unul dintre fondatorii teoriei ecuațiilor integrale. În această calitate de nepot, numele de TL a fost sau nu o binecuvântare în viața dumneavoastră?
Da, se poate spune că a fost și binecuvântare , dar trebuie să admit că numele a fost în același timp o povară pe umerii mei. Am primit numele TRAIAN la insistența preotului de atunci, Nicolae Văleanu, prieten al profesorului și corespondent al lui Iorga.
Ați părăsit România pentru SUA. În ce condiţii s-a produs plecarea și când ați luat această hotărâre?
În primii ani de facultate, am realizat că sunt incompatibil cu regimul de atunci. Chiar dacă făceau unele lucruri foarte bune, acestea nu compensau aberațiile de care ne loveam în fiecare zi. Mă gândeam să fug în timpul facultății, dar nu eram eroic destul să forțez granița, fie pe uscat, fie pe Dunăre. Abia în 1984 am profitat de o conjunctură favorabilă (primisem permis de "mic trafic") și am fugit. Dacă am procedat bine sau nu, e greu de spus, atunci Vestul reprezenta un ideal, ceea ce nu mai e cazul în ziua de azi. Înainte de a fugi, am destăinuit planul răposatului meu unchi, Ion Sadovan, erou al Rezistenței din munții Banatului, care mi-a raspuns : "să fugi e bine, sub actualele circumstanțe, dar să nu fugi de tine". Să mă credeti, parcă și azi îmi sună în urechi vorba acelui mare Român-unchiul Ion. M-am comformat sfatului său , am rămas Român e clar. Nu s-a prins de mine nici Hollywood-ul, nimic, cum nu se prinde apa de gâscă.
În anul 2015 v-ați întors acasă la Cornea împreună cu fica Livia și nepotul Nicholas-George. Ați construit un bust al profesorului. Cum vedeţi interesul comunității locale pentru moștenirea pe care a lasat-o TL?
Am găsit interesul comunității drept unul foarte sărac, fenomen așa comun azi. Vreo 10 persoane poate și-au exprimat o admirație genuină față de eveniment. Copil fiind, am apucat însă să-i ascult pe bătrânii satului, care l-au cunoscut și știau ce a făcut pentru comună, pentru Banat. Vorbeau la superlativ, cu un entuziasm nespus.
Conștiința națională înseamnă mai întâi recunostință și respect înaintașilor, apoi răspunderea și grija urmașilor. Ce reprezintă conștința istorică pentru dumneavoastră?
O națiune care nu-și repectă valorile e sortită pieirii, a zis-o marele Iorga eu aș mai adăuga că își pierde și dreptul la existență. Aici în America , am aflat de o vorbă a Nativilor americani, care așa oameni simpli cum erau , trăiau într-o armonie cu Natura. Ei ziceau : "munții și apele astea nu ne aparțin, ci le împrumutăm de la urmașii noștri" . Sărmanii de ei , aveau să le piardă oricum, după genocidul prin care au trecut. Și vorba Indienilor Apache sau Cherokee m-a dus la cea a lui Ștefan cel Mare:"Moldova nu e a noastră, nici a copiilor noștri ci a urmașilor urmașilor, în veci vecilor Amin ", e ca o universalitate de principii.
În urmă cu 100 de ani, TL reușea deschiderea primei Universități din această parte de țară. Cum comentați acești 100 de ani de învațământ bănățean?
Pe lângă efortul lui Traian Lalescu, o conjunctură de factori favorabili au făcut posibilă înființarea Politehnicii: primarul de atunci Vidrighin, breslele de meșteșugari și comercianți, care au răspuns la apelul profesorului, etc. Cum nu erau cadre, Traian Lalescu a reușit să aducă vreo 3 profesori din Iași și alții din alte părți ale țării. El însuși, cât a fost rector nu și-a încasat salariu, și era în același timp și profesor la Universitatea București. Se împărțea între cele 2 instituții, venea cu trenul și trăsura îl ducea de la gară direct la amfiteatru, cum mi-a relatat pe vremuri profesorul Octavian Gheorghiu.
Politehnica din Timișoara s-a dovedit de-a lungul anilor mai mult decat o instituție de învățământ, un spirit și simbol al orașului. A dat țării generații de ingineri străluciți. În particular, Facultatea de Mecanică era cea mai bună din țară. O diplomă de inginer mecanic de Timișoara era ca un ticket de intrare în clubul tehnocrației.
Ca ceva concret, Institutul de Sudură și Testări de Materiale de vis-à-vis, condus de Ing. Herelescu (Cornean de'al nostru), a realizat inovații de mare excepție, în colaborare cu Facultatea De Mecanică, mi-a relatat profesorul Mircea Ratiu, fratele politicianului Ion Ratiu.
„Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie.”...spunea Nicolae Iorga. În primul interviu mi-ați povestit despre existența unei corespondențe între TL și marele istoric Nicolae Iorga. Unde putem vedea aceste scrisori ? Există ele la Școala Gimnazială din Cornea?
Scrisorile sunt în posesia urmașilor preotului Nicolae Văleanu (prieten al profesorului).
Corespondența este de fapt între Iorga și părinte sau între TL și părinte. Într-una din scrisori adresată părintelui, Iorga își exprimă compasiunea despre moartea lui Traian Lalescu. Mica "arhiva" "Nicolae Valeanu"conține lucruri excepționale. Încă nu s-a decis ce se va face cu aceste valori. Am încercat în 2015 să negociez între Primăria Cornea și posesori , să se facă ceva, fără rezultat însă. Voi încerca din nou la prima vizită în țară.
Ideea este ca acestea să devină publice și expuse în incinta Școlii Gimnaziale "Traian Lalescu" din Cornea; dar Primăria trebuie să facă unele eforturi financiare în acest sens.
O să schimb puţin întrebarea, o amintire mai deosebită cu bunicul dumneavoastră Alexandru Lalescu și TL, am înțeles că erau veri primari?
S-au văzut o singură dată, imediat după Primul Război. Bunicul se întorsese din prizonierat , din Sankt Petersburg. Avea să moară , răpus de pneumonie peste 2 ani , lăsând-o pe bunica cu 5 copii. Profesorul a fost tare afectat. Îl vedea ca pe un frate, cum amândoi aveau doar surori, a ajutat-o foarte mult pe bunica. Generozitatea și spiritul de compasiune l-au caracterizat, fără îndoială , fie la nivel personal fie când era vorba de grup, instituție.
Sensibilitatea Profesorului pentru Cornea a apărut mereu în discuțiile noastre. Cum se simțea TL cand venea „acasă”? Am înțeles că îi placea brânza făcută de bunica dumneavoastră.
Îmi amintesc când vorbeau bunica și cumnata ei (sora bunicului), cand a venit la Cornea cu soția de sorginte aristocrată , a uitat de sarmale și altele, ci a poftit mămăligă caldă și o cratiță cu ouă, branză, slană și șuncă. Da, toți bătrânii îmi spuneau, era foarte fericit la Cornea. Cum mergea pe uliță cu alții și treceau pe langă bătrâni ce ședeau pe bancă , sarea peste "scarpă" (canal de scurgere) să-l îmbrățișeze.
Se știe că sunetele clopotelor bisericilor au o putere de vindecare extraordinară. Este fiecare sărbătoare diferită în Cornea?
Clopotul cel mare pe care profesorul l-a donat Bisericii în 1923 va împlini peste 2 ani, 100 de ani de când bate pentru Cornea. A fost achiziționat de la o firmă de prestigiu din Budapesta. Îl auzeam de pe toate dealurile și văgăunile satului. Crăciunul, Paștele, Sf. Gheorhe sau Sfânta Marie aduceau o atmosfera greu de definit. După ce am colindat multă lume, pot afirma cu certitudine, Biserica Ortodoxă nu are egal în Lumea Creștină, când vine vorba de tradiții.
Pentru încheiere, un cuvânt pentru studenții Universității noastre?
Rămâneți Români și în România. Ascultați ce zice popa (eu) dar să nu faceți ce a facut el. Din 1947 până la 1989, România a fost îngenunchiată la nivel individual, astăzi însă îngenunchierea e mai ales națională. Dar orice fenomen se naște, crește și își atinge în cele din urma obștescul sfârșit. O țară care a dat Lumii insulina (N. Paulescu) sau pe cea mai mare atleta a mileniului II (Nadia-votată universal) mai are încă multe de spus. Iar dacă v-ar încerca cel mai infim complex față de omologii voștri din Vest, comiteți o eroare fundamentală .
Vă doresc tot binele din lume !
Interviu realizat de
Lavinia Checea.