StartUp Career Sfânta Sărbătoare a Paștelui. Un reminder. -

Sfânta Sărbătoare a Paștelui.
Un reminder.

 

Pentru unii dintre noi, Paștele este motiv de sărbătoare.
Pentru alții, poate că nu.
Realitatea este că fiecare are, desigur, dreptul la propria alegere.

Indiferent de opțiunea proprie, cu toții ne putem face timp pentru a ne opri din fuga zilnică în care trăim, pentru a o pune puțin pe pauză, dacă pe stop este prea mult și poate prea deodată, timp pentru a reflecta la acea parte a noastră cea mai bună, adânc trăind în noi.
Cu toții ne putem gândi la o manieră de a-i ajuta pe ceilalți, de exemplu.
Cu toții putem realmente ajuta pe cineva aflat în nevoie. Nu ne costă nimic.
Putem împărți o masă, putem oferi o floare, putem da o haină la vreme rece, un adăpost.
Ne putem gândi la cei plecați atât de devreme de lângă noi, putem aprinde o lumânare cu acest gând în minte, cu această durere însoțitoare...Nimic nu costă, din nou. Este, în fapt, o investiție mai degrabă sufletească.

Ceea ce este, de fapt, de aflat de aici este că jobul nostru, task-urile noastre zilnice sau afacerea noastră, responsabilitățile noastre, niciuna dintre toate acestea nu va avea de suferit dacă îndrăznim să punem puțin timp deoparte pentru a reflecta la adevărata semnificație a vieții, la ceea ce contează mai mult, pentru a ne bucura de câteva momente măcar alături de cei dragi nouă.
Aș continua ideea spunând că dimpotrivă, o pauză luată pentru a face oricare din lucrurile de mai sus ne-ar putea stimula modul în care lucrăm zi de zi, ar putea contribui să avem o stare mai bună, mai relaxată, astfel încât să ajungem la rezultate și momente chiar mai bune, toate pentru a reuși în călătoria noastră existențială.

Viața continuă, iar Paștele acesta chiar poate fi un reminder pentru noi...Să nu-l ignorăm.

Haideți să ne amintim de noi înșine măcar, dacă de cei de lângă noi sau de cei deja plecați nu mai avem timp să ne-amintim.
Să ne amintim cum noi înșine suntem proiectul cel mai important în care se merită să lucrăm, să investim zi de zi.

Cu toții ne dorim sănătate, fericire și să simțim că viața noastră contează.
Cu toții trecem printr-o luptă a noastră, a fiecăruia, prin urmare, niciodată nu știm exact sau în totalitate ce se petrece în viața persoanei de lângă noi, a persoanei pe lângă care trecem pe stradă sau pe care o auzim la un capăt de linie, la telefon. Din acest motiv, vă invit să practicăm sau mai bine spus, să ne amintim să practicăm cu toții empatia, compasiunea și nu doar de Paștele acestea, ci astăzi, mâine și întotdeauna.
Haideți să ne prezentăm mereu în cea mai bună versiune a noastră și vom vedea cum acest lucru va avea impact pozitiv în rândul celor ce ne sunt în apropiere.

Plusez și vă mai lansez o invitație - să ne amintim alte câteva lucruri la fel de importante; personal, am tot învățat din ele și, deși uneori le mai pierd din vedere, admit, mereu mă regăsesc revenind la ele, de cele mai multe ori, în mod involuntar.

Să ne gândim la eșec. El nu înseamnă cădere continuă; el înseamnă învățare, creștere, dezvoltare a unor calități și îmbunătățire a sinelui. Dacă se întâmplă să cădem nu înseamnă că suntem însăși întruchiparea eșecului. Nu.

Să primim provocările cu entuziasm, să nu fim descurajați de efortul ce vine odată cu acestea, să-nvățam din consecvență, din implicarea susținută.

Să ne bucurăm de ceea ce întreprindem, oricare ar fi deznodământul.
Efortul depus este valid totdeauna, să fim mândri de noi înșine pentru acesta, el nu va fi niciodată o pierdere de timp.

Orice poate fi învățat dacă ne dorim realmente și lucrăm la asta. Suntem capabili de creștere mereu, așa că să nu ne limităm. Locul nostru este acolo unde ne dorim cu adevărat și nicio altă părere, a niciunei alte persoane, nu ne va defini.

Devenim ceea ce gândim . Să nu uităm.

Putem fi intimidați, putem fi respinși, ignorați, umiliți, expulzați și chiar nu contează câte probleme am avea de înfruntat, mereu vom da piept cu ele și o vom face cu demnitate.
Viața ne va provoca constant și va fi dificil uneori, însă nu și imposibil.
Suntem puternici, capabili, este nevoie de noi, suntem importanți, apreciați, iubiți și contăm.

Pe lângă toată suferința și mizeria din lume, noi putem demonstra că suntem altceva și că putem face diferit. Și nu doar la sărbători semnificative.
Dacă până acum nu am reușit, atunci să căutăm continuu să descoperim cine suntem cu adevărat. Să ne descoperim misiunea. Să facem în așa fel încât să atingem acel echilibru bazat pe egalitate, dragoste și compasiune pentru pământ, oameni, animale.
Acum, lumea este în panică, în incertitudine, în durere și din mulțimea de oameni și trăiri, noi chiar ne putem ridica pentru a arăta că lumea poate fi reconstruită prin comunicare, prin conectarea noastră, a oamenilor. Prin dragoste și pace putem face asta împreună. De fapt, prin dragoste și pace putem face TOT.
Asta ne-a lăsat învățătură și El. A murit pentru ca noi să moștenim asta.
Sacrificiul major e al Lui, este cel al dragostei și a fost înfăptuit pentru ca astăzi, noi să avem libertatea de a gândi, de a simți, de a alege, de a cunoaște, a experimenta. De A TRĂI.

Cum spuneam, da, așa este, viața continuă, dar Paștele acesta chiar poate fi o aducere aminte, o trezire, o reîmprospătare...Să nu-l ignorăm.
Să ne acordăm timp și spațiu și să ne ajutăm unii pe ceilalți.
Oricine am fi, putem să o facem.
Să acționăm întotdeauna în armonie și să ne păstrăm încrederea.
Va fi bine.
Merităm.



✒️, Anisia Dumitrescu.