StartUp Career Povestea pe care o spunem uneori sinelui ne poate ține pe loc. Să o rescriem. -

Povestea pe care o spunem uneori sinelui
ne poate ține pe loc.
Să o rescriem.

 

Astăzi vorbim despre cum, de teama unui nou eșec sau pur și simplu, de teama noului, unele persoane aleg să se mintă singure invocând scuze, nereușite, trecutul cu neîmplinirile lui, toate acestea în loc să ia măsurile necesare pentru un viitor mai bun, mai des încununat de succes.

Să faci un prim pas înspre un plan nou poate fi înspăimântător.

Uneori, se simte de parcă ne-am afla într-un avion iar acesta tocmai a decolat sau de parcă am fi într-un parc de distracții, încercând, temători, pentru prima dată, rollercoaster-ul 🎢
Inima-ți bate alert. Îți transpiră palmele.Te simți înțepenit, amețit.
Ai un gol în stomac.
Simți să faci ceva, să schimbi ceva. Știi că așa ar trebui, dar se simte de parcă ar fi imposibilă chiar și minima mișcare.

Alteori, pur și simplu ezităm deoarece ajungem să ne fie teamă de:
- respingere
- eșec
- a fi judecați de ceilalți
Începem să ne spunem povești care să ne țină încă antrenați în prezentul care “merge și-așa”, obositor, atât de chestionabil.
Nedrept și trist, ne spunem singuri:
“Nu mă descurc suficient pentru a face față, pentru a mă face remarcat/-ă, așa că mai bine nu schimb nimic și mai stau aici până mai învăț, până mai trece timpul.”
“Am primit atâtea refuzuri în viață încât mi-e teamă de încă unul, nu cred că aș mai putea tolera un nou eșec după un interviu nereușit. Nu sunt pregătit/-ă pentru a face ceva nou, e clar.”
“De ce i-ar păsa cuiva de ceea ce aș avea eu de spus sau de planurile mele? Oricum nu am nimic bun de spus niciodată, nimic interesant de oferit.”

🛑 Ajunge!
Așa NU.


Ce-ar fi dacă am schimba povestea spusă sinelui?
Ce-ar fi dacă am schimba acea placă?

Plăcile cărora le tot dăm play pe pick-up-ul propriu pot oferi o semnificație, așa este, pot contura ceea ce simțim, dar nu mereu pot întruchipa sentimentele corecte, iar acțiunile noastre ajung să fie afectate.
Ce-ar fi dacă ne-am gândi la lucrurile trăite într-o manieră ceva mai diferită față de cea de până acum? Să zicem, într-un ton mai calm, mai puțin dur cu propria persoană?

Eșecul ne arată și ne învață ce anume nu merge astfel încât să putem îndrepta din greșeli, astfel încât să luăm în calcul o schimbare de atitudine sau de strategie și apoi, să și punem în practică schimbările gândite. A fi refuzat/-ă pentru un job nu spune nimic despre valoarea noastră ca oameni. Pur și simplu, acel job nu era pentru noi. Sau poate nu era momentul nostru acela.
Există atâtea alte oportunități; să îndepărtăm vălul deznădejdii de pe proprii ochi, să încetăm cu autodesconsiderarea și să căutăm cu privirea noi orizonturi. Unele mai pozitive.
Nimeni altcineva de pe această planetă nu a trăit exact ceea ce a trăit fiecare dintre noi, nu a trecut prin ceea ce am trecut noi, astfel că perspectiva noastră este doar a noastră, a fiecăruia dintre noi, este cea corectă, iar noi ne înțelegem cel mai bine pe sine.

Dar când ezităm și nu luăm acțiune, când ne speriem și refuzăm să vedem necesitatea schimbării, alegem să rămânem cu placa tristeții, cu cea care a rulat și tot rulat de-atâtea și-atâtea ori, până la implementarea în subconștient a faptului că e-adevărat, noi chiar nu suntem capabili de reușită.

Povestea pe care o spunem sinelui ne poate ține pe loc. Să alegem să o rescriem.

Să schimbăm firul ideii, să ne transformăm în eroii proprii, cei care au tot fost absenți până astăzi, poate.

Cum ar suna următoarele?

“Nu pot controla trecutul presărat cu eșecuri, dar pot încerca să controlez prezentul.”
“Trecutul a luat sfârșit, prezentul este în controlul meu și voi face tot ceea ce ține de mine pentru ca viitorul să fie unul mai bun.”
“Astăzi am făcut lucrurile cât de bine am putut, iar mâine este o zi nou-nouță, cu șanse noi-nouțe pentru a face progrese în tot ceea ce întreprind. Pentru a reuși în ceea ce mi-am propus.”
“Gândurile mele nu sunt totdeauna unul și-același lucru cu realitatea mea. Ele nu mă pot duce înapoi în trecut pentru a repara din nereușite și nici înainte, cu viteză, către viitor.”

Uneori, singurul lucru ce se poate așeza între noi și succesul pe care ni-l dorim este povestea pe care alegem s-o spunem sinelui.

Astfel, dacă ne dorim realmente să ne oprim din a ne acuza, din a ne autodiscredita, atunci poate ar fi momentul să evităm să mai punem pe replay plăcile dezolante la propria adresă, scuzele continue și să-ncepem să lucrăm la schimbări, la o nouă poveste pentru sine, una mai pozitivă, una pe care urechile, mintea, sufletul să o aprecieze, la final de zi, când stăm singuri cu gândurile noastre și reflectăm asupra celor petrecute.

Dacă suntem sătui să ne tot îndreptăm înspre derizoriu, trebuie să ne eliberăm singuri din propriile mreje ale temerii, spaimei, neliniștilor, neîncrederii, trecutului nu mereu roz.

Nimeni altcineva nu va veni să ne salveze.
Tot noi înșine o vom face.

💿priți placa autodesconsiderării și a reținerilor.
🎵 Să ascultăm muzica optimismului și a încrederii în forțele proprii.
❤️ Este totdeauna cea mai frumoasă!



✒️, Anisia Dumitrescu.