StartUp Career Planificați pauze semnificative și...respirați -

Planificați pauze semnificative
și...
respirați 🧘

 

În ultima vreme v-ați simțit foarte obosiți sau chiar mai obosiți decât de obicei?
Ați fost stresați, copleșiți sau chiar v-ați simțit neliniștiți cu privire la tona de activități în care sunteți implicați, de responsabilități alocate zi de zi, de schimbări ce vin precum avalanșele uneori?
Și eu 🙋

Haideți să facem cumva să ne amintim de pauzele la care avem dreptul, de care corpul și mintea noastră au nevoie.
Troia nu va arde a doua oară dacă ni le luăm 🤷, zic eu.

Epuizarea este rezultatul stresului prelungit legat de muncă și amestecat, poate, cu alte probleme de natură personală. Reprezintă atingerea limitei de oboseală și ineficacitate, repetitive.
Persoanele afectate de epuizare ajung să fie epuizate emoțional și fizic, copleșite, nepăsătoare față de ce este în jurul lor, cu riscuri serioase de a dezvolta inclusiv probleme de sănătate.
Dar nu totul înseamnă epuizare și panică de această problema serioasă.
Mai pot fi și cazuri de oboseală, de momente în care ni se pare că urâm ceea ce facem și că nu mai putem continua niciodată, deloc. Trebuie să fim capabili să vedem diferența și să nu ne neliniștim în van.


Sunt zile în care și eu uit să mă țin de planul stabilit și autoimpus de ceva vreme.
Care plan? Acela de a-mi lua pauze de respiro atunci când simt că nu mă mai pot concentra, să-mi iau timpul dedicat mesei de prânz, să închid laptopul după ce programul meu de lucru a luat sfârșit, chiar dacă lucrez de acasă și uneori, efectiv, laptopul mi se lipește de mâini și mă regăsesc continuând lucrul, fără să realizez că o fac. Să-mi cer dreptul la zilele de odihnă pentru...odihnă ș.a.m.d.
Să-ncercăm, totuși, să nu mai uităm de liniște, de pauze.

Să ne luăm un timeout este un mod bun de a preveni munca în exces și mai apoi, nefasta epuizare.

În cele ce urmează, m-am gândit să notez câteva sfaturi, menite să contribuie la implementarea ideii de pauză în rutina noastră de zi cu zi:

• încercați să vă setați un anumit mod de gândire și să acționați corespunzător
Nu trebuie să încercați să obțineți totul dintr-un foc. În schimb, aveți încredere în progresul vostru și luați lucrurile pe rând, unul câte unul.

• urmăriți o rutină zilnică/săptămânală pentru a vă lua pauzele necesare
Unii oameni preferă să-și ia pauze într-un moment specific, zi de zi, în timp ce alții acționează săptămânal, poate. Astfel, în funcție de preferințele fiecăruia, pregătiți-vă de dinainte și organizați-vă timpul, astfel încât să vă puteți lua pauzele necesare pentru refresh, așa cum ați plănuit în prealabil.

• setați-vă o alarmă, un memento pe telefon pentru a vă aminti să vă luați timeout-urile binemeritate
Fiecare în parte ar trebui să știi cel mai bine când este momentul optim pentru a-și lua un respiro, de vreme ce acest lucru diferă de la o persoană, la alta. Astfel, setarea acelui reminder pe telefon îți va fi de mare ajutor și nu vei mai uita de stopul necesar, din când în când, păstrând acel memento acolo, în formă recurentă.

• nu vă gândiți că productivitatea voastră va fi afectată, nu vă va ajuta să porniți schimbarea având această gândire
În schimb, gândiți-vă, spuneți-vă că, a continua fără odihnă, cu siguranță, la un moment dat, veți ajunge la epuizare, deci și la o productivitate de o calitate îndoielnică în munca depusă.

Amintiți-vă – o mașină care merge continuu fără pauză, odată și-odată, tot va ceda, iar corpul nostru este fix precum o mașinărie care chiar are nevoie de momente de odihnă, de liniște, cu-atât mai mult după ce a fost în funcțiune pentru multe și lungi ore.

De asemenea, ar fi indicat să ne amintim mereu să ne bucurăm de zilele libere, de momentele de respiro, cât de scurte ar fi ele, pentru fizicul nostru, dar și pentru interior, implicându-ne în activități menite să ne îmbogățească mintea cu plăcere, bucurie. Sau poate doar să ne odihnim, să dormim.

Nu zice nimeni că trebuie să abandonăm din activități. Mai degrabă, trebuie să-ncercăm să găsim un echilibru între numeroasele activități pe care obișnuim să le întreprindem.

Echilibrul nu se referă la a avea fiecare aspect al vieții perfect definit și pus la punct; echilibrul se referă, de fapt, la a avea claritate asupra aspectelor respective. Cum putem să facem asta?

• să ne facem un program, poate, la început de săptămână și să ne punem timp deoparte pentru responsabilitățile principale
• să nu mai uităm de acele pauze, de care menționam mai sus și să ni le luăm, acordându-ne momente pentru activitățile menite să ne aducă odihna, plăcerea, liniștea.
• când ne simțim stresați din cauza factorilor externi (proiecte de predat, examene, ore lungi lucrate, prezentări etc.), să apelăm la specialiștii pregătiți să trateze anxietatea, depresia, neliniștile de acest tip, îngrijorător instalate deja.
• să identificăm ce anume ne ajută să lucrăm bine și ce nu – nu toate activitățile aduc plăcere tuturor sau în aceeași măsură. De aceea, este important să reflectăm și să ne dăm seama ce activități ne dau o stare de bine și să ne asigurăm că ne implicăm tot mai des în acelea, ele fiind aducătoare nu doar de plăcere, dar și de stare interioară de sănătate bună și productivitate.

În fapt, de fiecare dată când le spunem DA celorlalți, la tot ceea ce ei ne cer sau ne dau de făcut, să ne asigurăm că, astfel, nu ne spunem NU nouă înșine.

Dacă acest lucru se va tot întâmpla, va deveni, clar, o alunecare lentă și sigură spre epuizare.

Epuizarea nu înseamnă că am avut o cădere și nu mai dăm randament într-o zi, că avem o zi încărcată și obositoare, ci ea înseamnă ceva mult mai serios și cu un preț pe termen lung de achitat – energia, dorința de socializare, empatia, sănătatea, acestea vor dispărea, treptat, odată cu apariția și instalarea epuizării.


Așadar, să-ncercăm să ne facem timp pentru sine, chiar și 10 minute.

Este important și util și să repetăm acest lucru, să ne asigurăm că facem un obicei din a lua și perpetua acele pauze, fie ele și mici, de câteva minute.

Să avem grijă de noi înșine, sănătatea noastră este (ar trebui să fie) prioritatea noastră nr. 1.



Anisia Dumitrescu.