StartUp Career Orele online; captivante sau captive? -

Orele online;
captivante
sau captive?

 

“De învăţat înveţi multe şi de la toţi. Dar profesor nu e decât cel care te învaţă să înveţi.” ~ Constantin Noica, Carte de Înțelepciune, 1993.

Predau de 11 ani în Germania. Predau limbi străine și germana pentru muncă și integrare. Predau atât cetățenilor germani, cât și imigranților și refugiaților și copiilor acestora. Îndrăznesc să spun, fără modestie inutilă, că experiența mea de lucru este mult mai exhaustivă decât a multora care activează la catedră.

Am predat până în prezent toate grupelor sociale, multor grupe de vârstă si am făcut “slalom” între orele la școală si ca mulți alți profesori, orele on-line. În Germania acest stil de predat se cheamă “ore hibrid”, din motive evidente.

Germania a întâmpinat extrem de multe dificultăți odată cu închiderea școlilor și începerea predatului pe net. Ba chiar surprizător de multe situații semi-penibile pentru o țară atât de bogată, dezvoltată și inovatoare din multe perspective. Eu, una, aveam așteptări de la Germania și credeam că tranziția spre orele “on line” ar fi fost completată rapid și “fără durere”. M-am înșelat, mai ales pentru că nu am anticipat acea masă mare de dascăli ce au ales să își dea demisia mai degrabă decât să învețe să dea câteva click-uri pentru a începe o lecție virtuală. Șoc și groază pentru sistemul de învățământ german, și așa fragil, complicat, îmbătrânit și fără rezultate remarcabile în ultima vreme.

Am citit și m-am informat cât am putut și despre situația de acasă din România. Ca să fiu absolut onestă, de la România nu mă așteptam la aproape nimic bun, însă pot să declar cu conștiința împăcată că țara mea natală s-a descurcat mai bine decât marea Germanie, evident în marea schemă a lucrurilor, ca să traduc “mot à mot” din engleză.

Statistic vorbind, în momentele de vârf ale pandemiei aproximativ 90% din elevii lumii au fost afectați de închiderea școlilor, iar în Septembrie 2020, jumătate din ei nu avea voie să se reîntoarcă la școală. Deci o situație dramatică, pe puțin spus. Dar de ce dramatică? Cine a decis că învățământul pe net era blestemat din fașă să fie un dezastru și un eșec?

Eu consider că acolo unde există dorință de învățare, interes și motivație, se va desfășura procesul de achiziționare ale unor cunoștințe noi, indiferent dacă se întâmplă între patru pereți sau în fața unui monitor. Nu mă refer la obstacolele de natură tehnică sau financiară, ci doar de “mâncărimea” primordială de a descoperi ceva nou, gustul victoriei și al reușitei.

Dată fiind situația care ne luase pe toți pe nepregătite, toți actorii educaționali, profesori, elevi, studenți, părinți, familii, au fost nevoiți să se adapteze cum au putut spre a putea continua munca depusă înainte de pandemie.

Cred că mă pot exprima în numele colectivului când afirm că noi, profesorii, am dorit păstrarea ritmului școlar și am dezvoltat totodată (noi) competențe digitale pentru a ne asigura că “the show must go on”.

Au mai putut fi oare atinse standardele curriculare? Această “mutație” a venit ca un tsunami, afectând performanțele ambelor tabere implicate în procesul educational. Evident, trebuie să meționez și esențialul aspect al sănătății profesorilor și elevilor, sănătate fizică și nu în ultimul rând, sănătatea mentală. Nu am găsit multe materiale sau mențiuni despre impactul orelor on line asupra profesorilor, lucru care m-a dezamăgit puțin.

Situația orelor pe net a fost percepută, cred eu, peste tot în lume ca ceva temporar. Doi ani mai târziu, August 2022, Germania discută de potențiala reintroducere din Septembrie a orelor hibrid, în condițiile in care se preconizează o situație a unor lipsuri de gaz, căldură, declanșată de situația politică dintre Rusia și Ucraina.

Orele acestea hibrid sau în totalitate pe internet au dat și ele startul unei inegalități acute din perspectiva accesului inegal la tehnologie, ale competențelor digitale dezvoltate diferit, prin urmare s-a remarcat un regres mai degrabă decât o constantă sau chiar un progres. Fapt care pe mine ma miră până în prezent, căci eu am predat cu același interes și aceeași energie atât în sală de clasă, cât și de acasă, pe net.

Am făcut tot ceea ce a ținut de mine, și mi-a părut rău sa văd cum unii din studenții mei se înghesuiau trei în ecranul mic al unui telefon Smart, neavând potențialul financiar să cumpere câte o tabletă. Cercetările din România au dezvăluit ceva similar: în 2020, până prin Septembrie-Octombrie, aproximativ 40% din elevi nu au avut parte de învățământ online, primind tablete de abia din toamnă.

Și în Germania lucrurile au fost asemănătoare, multe familii și familii monoparentale din orașele mici și sate nu au avut posibilitatea de a achiziționa echipament adecvat orelor online, de multe ori 3 persoane împartind un telefon. Aș dori să mentionez că eu am donat o tabletă veche personală unui coleg de-al meu, profesor și el, care nu avea în 2020 fondurile pentru un laptop. Deci deficitele au fost semnalizate în ambele “echipe”.

Sunt extraordinar de multe aspecte de analizat.

Mai ales cel psihologic și felul în care unii au luat în derâdere orele pe net, sculându-se că “nu e școală adevarată, ce ore sunt alea? Eu nu pot să predau/învăț așa”. Ba se poate, și încă bine și performant. Vorbesc din experiența proprie, marea majoritate a studenților mei cu care am continuat sa lucrez pe zoom luând examenele de limba străină, engleză, germana pentru lucru sau pentru integrare.

Pandemia a accentuat “segrerarea on line” dar eu am considerat mereu de datoria mea să mă comport normal și să nu mă focalizez pe această desfășurare a evenimentelor, ci pe felul în care le-am putut folosit în beneficiul studenților mei, mentalitate care a dat roade într-un final.


Miriam Mircea
PR and languages pro Fort Knox PR founder.